
✨ REPORTERA:
Există momente în viață în care nu mai știm cine suntem.
Nu pentru că ne-am pierdut… ci pentru că ne-am oferit prea mult altora.
Într-o lume care ne cere să fim puternice, rapide, perfecte, uităm cel mai simplu adevăr: că avem nevoie să ne întoarcem la noi.
Stăm de vorbă cu autoarea volumului „Eleganța revenirii la sine”, o carte care nu doar se citește, ci se simte. Un dialog sincer, profund și emoționant despre rănile nevăzute, despre tăceri, despre femeia care se reconstruiește din interior.
Acesta nu este doar un interviu.
Este o oglindă.
🎙️ Bun găsit Doamna, Kessy Ellys Nycollas!
Cartea dumneavoastră, „Eleganța revenirii la sine”, are un titlu puternic care mi-a stârnit curiozitate. Ce înseamnă, de fapt, această „revenire”?
🔸 Autoare: Revenirea la sine nu este un moment… este un proces.
Este acea clipă în care încetezi să mai fugi de tine și alegi, cu blândețe, să te regăsești.
Nu este o întoarcere în trecut, ci o reconectare cu esența ta autentică — cea pe care ai uitat-o în graba de a fi totul pentru ceilalți.
🔹 Intervievator: Cui se adresează această carte?
🔸 Autoare: Femeii care a obosit.
Femeii care a tăcut prea mult.
Femeii care a rămas acolo unde nu mai era văzută.
Este pentru cea care simte că s-a pierdut… dar încă are curajul să se caute.
🔹 Intervievator: Ce v-a inspirat să scrieți această carte?
🔸 Autoare: Durerea… dar și dorința de vindecare.
Am întâlnit multe femei care trăiau în tăcere, purtând răni pe care nimeni nu le vedea.
Această carte este vocea lor… dar și a mea.
🔹 Intervievator: Care este cel mai important mesaj pe care doriți să îl transmiteți cititoarelor?
🔸 Autoare: Că nu este prea târziu.
Că nu sunt pierdute.
Că pot începe din nou — fără vină, fără rușine.
Și mai ales… că merită să se aleagă pe ele.
🔹 Intervievator: De ce „eleganță”? Este un cuvânt neobișnuit într-un context de vindecare.
🔸 Autoare: Pentru că vindecarea nu trebuie să fie dură.
Poate fi blândă. Poate fi conștientă. Poate fi… elegantă.
Eleganța înseamnă să te reconstruiești fără să te distrugi din nou.
🔹 Intervievator: Ce găsește concret cititorul în această carte?
🔸 Autoare: Claritate.
Întrebări care dor… dar vindecă.
Reflecții care deschid ochii.
Și, mai ales, un spațiu sigur în care să fii tu.
🔹 Intervievator:
Dacă ar fi să spuneți un singur lucru unei femei care citește acum acest interviu, care ar fi acela?
🔸 Autoare: Nu te-ai pierdut.
Doar te-ai îndepărtat de tine.
Și poți să te întorci… oricând.
„Eleganța revenirii la sine” nu este doar o carte.
Este o invitație.
O invitație să te oprești.
Să simți.
Să te alegi.
Pentru că, uneori, cel mai curajos lucru pe care îl poți face…
este să te întorci la tine.
🔹 Intervievator: „Eleganța revenirii la sine” este una dintre cele mai puternice cărți ale tale. Ce te-a determinat să o scrii?
🔸 Autoarea: Am simțit că foarte multe femei trăiesc o viață în care se pierd pe ele însele fără să-și dea seama. Se risipesc în roluri, în obligații, în așteptările altora. Cartea aceasta este o chemare la întoarcerea acasă — acasă în sine. Este o invitație la demnitate, la claritate, la maturitate emoțională.
🔹 Intervievator: Repet intrebarea: De ce „eleganță”?
🔸 Autoarea: Pentru că revenirea la sine nu este o luptă, ci o rafinare. Nu este un război, ci o limpezire. Eleganța este modul în care o femeie își recuperează identitatea fără zgomot, fără justificări, fără vinovăție. Este o revenire în lumină, nu o fugă din întuneric.
🔹 Intervievator: Ce ai descoperit despre femei în procesul de documentare și scriere?
🔸 Autoarea: Că sunt mult mai puternice decât cred. Că duc enorm. Că tăcerea lor ascunde universuri întregi. Și că, atunci când decid să se întoarcă la ele, nimic nu le mai poate opri.
🔹 Intervievator: Ce înseamnă, concret, „revenirea la sine”?
🔸 Autoarea: Înseamnă să nu te mai abandonezi. Să nu te mai minți. Să nu te mai sacrifici în locuri care nu te onorează. Înseamnă să-ți recuperezi vocea, ritmul, liniștea, adevărul.
🔹 Intervievator: Cartea are un ton matur, limpede, aproape ritualic. A fost intenționat?
🔸 Autoarea: Da. Am vrut ca cititoarea să simtă că este însoțită, nu împinsă. Că este ghidată, nu forțată. Tonul este blând, dar ferm — exact cum este procesul revenirii la sine.
🔹 Intervievator: Ce rol joacă introspecția în această carte?
🔸 Autoarea: Este esențială. Fără introspecție, nu există revenire. Cartea este construită ca un dialog interior, ca o oglindă în care femeia se poate privi fără teamă.
🔹 Intervievator: Ce ai spune unei femei care simte că s-a pierdut?
🔸 Autoarea: Că nu este sfârșitul. Este începutul. Pierderea de sine este primul semn că sufletul cere altceva, mai adevărat. Este o chemare, nu o tragedie.
🔹 Intervievator: Care este cel mai greu pas în revenirea la sine?
🔸 Autoarea: Să recunoști cât te-ai abandonat. Și să accepți că ai nevoie de tine.
🔹 Intervievator: Ce rol joacă limitele în această carte?
🔸 Autoarea: Unul fundamental. Fără limite, nu există identitate. Fără identitate, nu există eleganță. Limitele sunt forma matură a iubirii de sine.
🔹 Intervievator: Ce ai învățat despre tine scriind această carte?
🔸 Autoarea: Că și eu am avut momente în care m-am risipit. Și că revenirea la sine este un proces continuu, nu un moment unic.
🔹 Intervievator: Cum ai vrea să fie citită această carte?
🔸 Autoarea: Ca un ritual. Ca o întoarcere. Ca o respirație profundă după ani de oboseală emoțională.
🔹 Intervievator: Ce reacții ai primit de la cititoare?
🔸 Autoarea: Multe femei mi-au spus că s-au simțit văzute pentru prima dată. Că au plâns. Că au simțit că cineva le-a pus în cuvinte propria poveste. Că au găsit curajul să se aleagă.
🔹 Intervievator: Ce loc ocupă această carte în parcursul tău literar?
🔸 Autoarea: Este una dintre cele mai importante. Este cartea care definește direcția matură a scrisului meu. Este o piatră de temelie.
🔹 Intervievator: Dacă ar fi să rezumi cartea într-o singură propoziție, care ar fi aceea?
🔸 Autoarea: O invitație la demnitate și adevăr.
🔹 Intervievator: Ce speri să lase în sufletul cititoarei?
🔸 Autoarea: Curajul de a se întoarce la ea însăși. Și liniștea care vine când nu te mai abandonezi.