Reporter: Cartea dumneavoastră, „Când iubirea arde în tăcere – Vindecarea prin iubire”, a stârnit mult interes încă de la primele fragmente publicate. Ce v-a inspirat să scrieți acest volum?

Autor: Totul a pornit dintr-o nevoie personală de a înțelege oamenii care iubesc profund, dar în tăcere. Oamenii care par bine, dar în interior duc lupte pe care nimeni nu le vede. Am întâlnit mulți astfel de oameni — sensibili, autentici, „nebuni frumoși”, cum îmi place să le spun — și am simțit că poveștile lor merită așezate în cuvinte. Cartea este, într-un fel, un omagiu adus lor.

Reporter: În introducere vorbiți despre „luptele invizibile ale celor care par bine”. De ce credeți că acești oameni sunt atât de neînțeleși?

Autor: Pentru că trăim într-o lume în care vulnerabilitatea este confundată cu slăbiciunea. Cei care simt profund sunt adesea respinși sau judecați, tocmai pentru că nu se potrivesc ritmului grăbit al societății. Ei iubesc altfel — mai sincer, mai complet, mai curat. Iar asta sperie uneori. Cartea mea încearcă să le dea voce și să arate că sensibilitatea este, de fapt, o formă de forță.

Reporter: Primul capitol este dedicat „iubirii care vindecă”. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această iubire?

Autor: Iubirea care vindecă este iubirea care nu cere, ci oferă. Este iubirea care nu te consumă, ci te hrănește. Este iubirea în care nu există frică, competiție sau ego. Este iubirea în care te simți acasă. Cred că fiecare dintre noi a întâlnit, măcar o dată, o astfel de iubire — fie că a venit de la un om, de la un moment, de la o amintire sau chiar de la noi înșine.

Reporter: Vorbiți mult despre vulnerabilitate. De ce este ea atât de importantă în procesul de vindecare?

Autor: Pentru că nu te poți vindeca dacă nu te lași văzut. Vulnerabilitatea este puntea dintre noi și ceilalți. Este locul în care se nasc conexiunile reale. Când ne acceptăm fragilitatea, încetăm să ne mai ascundem. Și abia atunci putem primi iubirea pe care o merităm.

Reporter: Există un capitol întreg dedicat iubirii de sine. De ce credeți că oamenii au atât de multă dificultate în a se iubi pe ei înșiși?

Autor: Pentru că am fost învățați să punem pe ceilalți pe primul loc. Pentru că ne este teamă să nu părem egoiști. Pentru că ne judecăm prea aspru. Iubirea de sine nu este un moft, ci o necesitate. Este fundația tuturor relațiilor sănătoase. Dacă nu ne respectăm pe noi, nu vom ști să cerem respect. Dacă nu ne iubim, nu vom ști să primim iubire.

Reporter: În carte există și capitole scurte, poetice, despre frici, tăceri, îndoieli, oameni care ne țin în viață. De ce ați ales această structură?

Autor: Pentru că vindecarea nu este liniară. Este formată din momente, din clipe, din gânduri care ne ridică sau ne coboară. Am vrut ca cititorul să simtă această călătorie exact așa cum este ea: fragmentată, intensă, reală. Fiecare capitol scurt este o bucățică de suflet, o emoție pură.

Reporter: Ce sperați să simtă cititorii după ce închid cartea?

Autor: Sper să simtă că nu sunt singuri. Sper să înțeleagă că iubirea nu este doar emoție,

ci vindecare. Sper să aibă curajul să iubească din nou — pe ei înșiși și pe ceilalți. Și, mai ales, sper să înțeleagă mesajul final al cărții: Să fim. Să fim prezenți, sinceri, vulnerabili. Să fim iubire.

Reporter: Dacă ar fi să rezumați cartea într-o singură propoziție, care ar fi aceea?

Autor: O călătorie prin toate formele iubirii, pentru toți cei care au învățat să ardă în tăcere.