Între lumină și vis – despre locul unde drumurile se întâlnesc
/Există momente în care nu mai aparținem pe deplin nici unui început, nici unui final. Nu suntem nici la plecare, nici la sosire. Suntem între. Un spațiu fragil, adesea neînțeles, dar profund necesar. Acolo se nasc cele mai sincere transformări.
Luceafărul din Vale a fost și rămâne lumina care arată direcția. Nu una orbitoare, nu una care promite certitudini, ci o prezență tăcută care spune: mergi mai departe, chiar dacă nu vezi tot drumul. Din vale, cerul pare uneori departe, dar tocmai de acolo lumina se vede cel mai clar. A fost locul în care am învățat să privesc schimbarea fără teamă, să accept coborârile ca parte din drum, nu ca eșec.
DREAMORA s-a născut dintr-un alt fel de nevoie. Nu din dorința de a merge înainte, ci din nevoia de a mă opri puțin. De a crea un spațiu interior sigur, unde visul nu este grăbit și nici judecat. Dacă Luceafărul din Vale te cheamă să pășești, DREAMORA te invită să respiri. Să îți lași gândurile jos, ca pe o haină grea, și să îți amintești că blândețea nu întârzie drumul, ci îl face posibil.
Între aceste două lumi nu există opoziție. Există continuitate. Lumina fără vis devine oboseală. Visul fără lumină devine rătăcire. Între ele se află acest loc de trecere, această punte nevăzută pe care o traversăm de fiecare dată când viața ne cere să ne schimbăm forma, nu esența.
Am învățat că tranzițiile nu sunt pauze rușinoase și nici semne de slăbiciune. Sunt perioade de recalibrare. Momente în care nu trebuie să știm exact ce urmează, ci doar să avem încredere că putem merge mai departe altfel decât până acum. Uneori cu pas hotărât, alteori cu pas mic, dar sincer.
Acest articol este despre acel între. Despre locul în care nu mai ești cine ai fost, dar încă nu ești cine vei deveni. Despre curajul de a nu te grăbi să te definești din nou. Despre acceptarea faptului că viața nu ne cere să fim constanți în forme, ci fideli în adevăr.
Dacă te afli într-un astfel de moment, poate obosit, poate confuz, poate cu sentimentul că trebuie să o iei de la capăt, să știi că nu ești pierdut. Ești pe punte. Iar punțile nu sunt făcute pentru a locui pe ele, ci pentru a trece. Cu răbdare. Cu încredere. Cu lumină într-o mână și vis în cealaltă.